Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele dizenteric:

DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din fr. dysentérique, lat. dysentericus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DIZENTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dizenterie. (< fr. dysentérique, lat. dysentericus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DIZENTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de dizenterie. [< fr. dysentérique].
Sursa: Dicționar de neologisme

!dizentéric (di-zen-/diz-en-) adj. m., s. m., pl. dizentérici; adj. f., s. f. dizentérică, pl. dizentérice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din fr. dysentérique, lat. dysentericus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)