DÍVĂ, dive, s. f. (Adesea glumeț sau ir.) Artistă foarte admirată de public. – Din it., fr. diva.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DÍVĂ s. f. cântăreață cu renume; artistă de cinematograf renumită; star. (< it., fr. diva)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DÍVĂ s.f. (Liv.) Cântăreață cu renume; artistă de cinematograf renumită; (peior.) femeie care dorește să fie admirată; femeie care frapează. [< it., fr. diva].
Sursa: Dicționar de neologisme
dívă (díve), s. f. – Minune, miracol. Sl. (bg.) divo (Tiktin; Candrea), din tc. div „spirit malign” (Berneker 202), cf. bg. div „sălbatic”. – Der. divi, vb. refl. (a se mira, a fi uimit), din sl. diviti se. Sec. XVII.Sursa: Dicționarul etimologic român 1) dívă f., pl. e (vsl. rus. divo, minune). L.V. (Cost. Cant.) Minune, mirare. Ce divă este că, ce e de mirare că? V. div 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2)* divă V. div 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dívă s. f., g.-d. art. dívei; pl. díveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
DÍVĂ, dive, s. f. (Adesea glumeț sau ir.) Cântăreață sau artistă celebră de teatru ori de cinema. – Din it., fr. diva.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
diva - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul div
divă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul div