DISPREȚUITÓR, -OÁRE, disprețuitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț. [Pr.: --țu-i-] – Disprețui + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DISPREȚUITÓR, -OÁRE adj., (și adv.) care disprețuiește. (< disprețui + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DISPREȚUITÓR, -OÁRE adj. Care disprețuiește. // adv. Cu dispreț. [< disprețui + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme
* disprețuitór, -oáre adj. Care disprețuĭește: disprețuitor de banĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
disprețuitór (-țu-i-) adj. m., pl. disprețuitóri; f. sg. și pl. disprețuitoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DISPREȚUITÓR, -OÁRE, disprețuitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț. [Pr.: -țu-i-] – Disprețui + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)