DISPERSÁRE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire. – V. dispersa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DISPERSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; timpul și locul în care cineva a fost dispersat. [< dispersa].
Sursa: Dicționar de neologisme
dispersáre s. f., g.-d. art. dispersắrii; pl. dispersắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DISPERSÁRE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire. – V. dispersa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
dispersare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul dispersa