Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele dispera:

DISPERÁ vb. I v. despera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DISPERÁ vb. elem. despera.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DISPERÁ vb. I. v. despera.
Sursa: Dicționar de neologisme

DISPERÁ, dispér, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: disperez. – Var.: desperá vb. I] – Din lat. desperare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

!disperá (a ~) (dis-pe-/di-spe-) vb., ind. prez. 3 dispéră
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DISPERÁ vb. I v. despera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISPERÁ vb. elem. despera.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DISPERÁ vb. I. v. despera.
Sursa: Dicționar de neologisme

DISPERÁ, dispér, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: disperez. – Var.: desperá vb. I] – Din lat. desperare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

!disperá (a ~) (dis-pe-/di-spe-) vb., ind. prez. 3 dispéră
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită