Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele disonant:

DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care sună neplăcut, care reprezintă o disonanță. – Din fr. dissonant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DISONÁNT, -Ă adj. care sună neplăcut, care produce disonanță. (< fr. dissonant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DISONÁNT, -Ă adj. Neplăcut pentru auz, care produce disonanță. [< fr. dissonant].
Sursa: Dicționar de neologisme

* disonánt, -ă adj. (lat. dissonans, -ántis. V. con-sonant, sun). Care sună urăt. Adv. În mod disonant.
Sursa: Dicționaru limbii românești

disonánt adj. m., pl. disonánți; f. disonántă, pl. disonánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

disonant a. ce formează disonanță.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care sună neplăcut, care produce o disonanță. – Din fr. dissonant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)