DISIMILÁȚIE, disimilații, s. f. (Fon.) Modificare sau dispariție a unui sunet dintr-un cuvânt sub influența altui sunet, identic sau asemănător (din acel cuvânt); disimilare. – Din fr. dissimilation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DISIMILÁȚIE s. f. modificare ori dispariție a unui sunet dintr-un cuvânt sub influența unui alt sunet identic sau asemănător din același cuvânt. (< fr. dissimilation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DISIMILÁȚIE s.f. Modificare sau dispariție a unui sunet dintr-un cuvânt sub influența unui alt sunet identic sau asemănător din același cuvânt. [Gen. -iei, var. disimilațiune s.f. / cf. fr. dissimilation].
Sursa: Dicționar de neologisme
disimiláție (disimilare) (-ți-e) s. f., art. disimiláția (-ți-a), g.-d. art. disimiláției; pl. disimiláții, art. disimiláțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DISIMILÁȚIE, disimilații, s. f. (Fon.) Modificare sau dispariție a unui sunet dintr-un cuvânt sub influența altui sunet, identic sau asemănător (din acel cuvânt); disimilare. – Din fr. dissimilation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)