Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele diseca:

DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISECÁ vb. tr. 1. a efectua o disecție. 2. (fig.) a analiza (ceva) minuțios, a cerceta atent. (< fr. disséquer, lat. dissecare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


DISECÁ vb. I. tr. 1. A tăia, a împărți metodic părțile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (Fig.) A analiza minuțios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare].
Sursa: Dicționar de neologisme

disecá (a ~) (a efectua o disecție) vb., ind. prez. 3 disécă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

disecà v. 1. a tăia un cadavru spre a-i studia organele; 2. fig. a cerceta cu luare aminte: a diseca o carte.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)