DISCOFÍL, -Ă, discofili, -e, s. m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. – Din fr. discophile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DISCOFÍL, -Ă s. m. f. amator de muzică înregistrară pe discuri. (< fr. discophile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DISCOFÍL, -Ă s.m. și f. Amator de discuri muzicale. [< fr. discophile].
Sursa: Dicționar de neologisme
discofíl s. m., pl. discofíliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DISCOFÍL, -Ă, discofili, -e, s. m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. – Din fr. discophile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)