DISCERNĂMẤNT s. n. Facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare. – Din fr. discernement.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DISCERNĂMẤNT s. n. facultatea de a discerne; judecată, rațiune. (< fr. discernement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DISCERNĂMẤNT s.n. Facultatea de a judeca, de a raționa, de a discerne, de a gândi; judecată, rațiune. [Pl. -turi, -minte. / cf. fr. discernement, it. discernimento].
Sursa: Dicționar de neologisme
!discernămấnt s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DISCERNĂMẤNT s. n. Facultatea de a discerne. – Din fr. discernement.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DISCERNĂMẤNT s. n. Facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare. – Din fr. discernement.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DISCERNĂMẤNT s. n. facultatea de a discerne; judecată, rațiune. (< fr. discernement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DISCERNĂMẤNT s.n. Facultatea de a judeca, de a raționa, de a discerne, de a gândi; judecată, rațiune. [Pl. -turi, -minte. / cf. fr. discernement, it. discernimento].
Sursa: Dicționar de neologisme
!discernămấnt s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DISCERNĂMẤNT s. n. Facultatea de a discerne. – Din fr. discernement.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)