DISCÁNT s. n. 1. vocea cea mai înaltă a unei texturi muzicale. 2. registru înalt al orgii sau armoniului. 3. regiunea superioară (acută) a ambitusului unui instrument muzical. (< germ. Diskant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DISCÁNT (‹ fr.) s. n. 1. Formă și procedeu aparținând începuturilor polifoniei Evului Mediu în Europa, linia melodică nou creată fiind situată deasupra liniei melodice date. 2. Partea de sus a claviaturii pianului, orgii sau clavecinului.Sursa: Dicționar enciclopedic 