dirmeá, dirméle, s.f. (înv.) broboadă țărănească albă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
dirmeá (dirméle), s. f. – Basma albă. – Var. dermea. Tc. dürme (Șeineanu, II, 157).Sursa: Dicționarul etimologic român
DIRMEÁ, dirmele, s. f. Broboadă (albă). – Tc. d(ev)erme.Sursa: Dicționarul limbii române moderne dirmeá V. dermea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dirmea f. broboada peste tot albă a țărancelor. [Turc. DÜRMÈ, învelitoare].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a