DIRECTORÁT, directorate, s. n. Funcția de director2; perioadă cât cineva este director2. ♦ (Concr.) Local unde este instalată o direcție. – Din fr. directorat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DIRECTORÁT s. n. 1. funcția de director și durata cât ea este deținută de cineva. ◊ local unde funcționează o direcție. 2. consiliu de cinci persoane care a guvernat Franța între 1795 și 1799; directoriu. (< fr. directorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DIRECTORÁT s.n. 1. Funcția de director și durata cât ea este deținută de cineva. ♦ Local unde funcționează o direcție. 2. Consiliu de cinci persoane care a guvernat Franța între 1795 și 1799. [Cf. fr. directorat].
Sursa: Dicționar de neologisme
* directorát n., pl. e (d. director). Funcțiunea de director. Durata eĭ. Cancelaria directoruluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
DIRECTORÁT, formă de guvernământ a Republicii Franceze, creată pe baza Constituției anului III; format din cinci membri (directori). Au fost două directorate: 1795-1797 și 1797-1799. În urma loviturii de stat a lui Bonaparte, din 18-19 brumar (1799), D. este răsturnat și se instaurează Consulatul.
Sursa: Dicționar enciclopedic
directorát s. n., pl. directoráteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită directorat n. funcțiune de director și durata ei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DIRECTORÁT, directorate, s. n. Funcția de director2; perioadă cât cineva este director2. ♦ (Concr.) Local unde este instalată o direcție. – Din fr. directorat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)