DIRECLÍE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în țara noastră în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a direclíe și dereclíe f. (turc. direkli, cu stîlpĭ, d. direk, catarg, de unde și sîrb. direklija. V. dereg 1 și dric). Vechĭ. Colonat, scud spaniol (mare cît o piesă de 5 francĭ de argint), numit și (z)gripțor și stîlpar. Valora 8 leĭ și 1/2 la 1826 (Iorga, Negoț. 225), ĭar în ainte pînă la 12 leĭ și 20 de parale. V. gingirliŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
direclíe (-re-cli-) s. f., art. direclía, g.-d. art. direclíei; pl. direclíi, art. direclíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită direclie f. monedă de argint, în valoare de 12 lei vechi, numită și sgripsor, circula în vremea lui Caragea (FIL.). [Turc. DIREKLI («cu stâlpi»), numele talerului spaniol pe care erau reprezentate, coloanele lui Hercule]. V. colonat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DIRECLÍE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în Țările Române în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)