DIÓIC, -Ă, dioici, -ce, adj. (Despre plante unisexuate) Care are florile mascule și femele pe indivizi deosebiți ai aceleiași specii. [Pr.: di-o-ic] – Din fr. dioïque.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DIÓIC, -Ă adj. (despre plante unisexuate) la care organele mascule și femele sunt separate pe indivizi diferiți. (< fr. dioïque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DIÓIC, -Ă adj. (Despre plante unisexuate; op. monoic) Care are organele sexuale situate pe indivizi deosebiți ai aceleiași specii. [Pron. di-o-ic. / < fr. dioïque, cf. gr. dis – de două ori, oikos – casă].
Sursa: Dicționar de neologisme
* dióic, -ă adj. (V. monoic). Bot. La care florile masculine-s separate de cele feminine, ca la bostan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dióic (di-o-) adj. m., pl. dióici; f. dióică, pl. dióiceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dioic a. se zice de plantele ale căror flori bărbătești sunt pe o tulpină, iar cele femeiești pe alta: cânepa, salcia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DIÓIC, -Ă, dioici, -ce, adj. (Despre plante unisexuate) Care are florile mascule și femele pe indivizi deosebiți ai aceleiași specii. [Pr.: di-o-ic] – Din fr. dioïque.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
