DINASTÍE, dinastii, s. f. Familie ai cărei membri se succedă la cârma unui stat (ca principi, regi sau împărați); șir de suverani care alcătuiesc o astfel de familie. – Din fr. dynastie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DINASTÍE s. f. 1. familie ai cărei membri se succed ereditar la conducerea unui stat; șir de suverani aparținând unei asemenea familii. 2. succesiune de personalități a aceleiași familii. (< fr. dynastie, gr. dynasteia, putere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DINASTÍE s.f. Succesiune de suverani care aparțin aceleiași familii; (p. ext.) familie domnitoare. [Gen. -iei. / < fr. dynastie, it. dinastia, cf. gr. dynasteia – dominație].
Sursa: Dicționar de neologisme
* dinastíe f. (vgr. dynasteia). Succesiune de suveranĭ din aceĭașĭ familie. Familie de suveran.
Sursa: Dicționaru limbii românești
DINASTÍE (‹ fr.) 1. Succesiune ereditară de suverani aparținând aceleiași familii (ex. Abbasizi, Saudiți, Ming, Bourbon, Hanovra, Hohenzollern, Habsburg, Romanov). Sin. casă1 (5). 2. P. ext. Succesiune de personalități celebre din aceeași familie.Sursa: Dicționar enciclopedic dinastíe s. f., art. dinastía, g.-d. art. dinastíei; pl. dinastíi, art. dinastíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dinastie f. 1. succesiune de suverani din aceeaș familie; 2. familie domnitoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DINASTÍE, dinastii, s. f. Succesiune de suverani din aceeași familie; familie domnitoare. ♦ Succesiune de oameni celebri din aceeași familie. – Din fr. dynastie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 