DINÁMICĂ s.f. 1. Ramură a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor și forțele care acționează asupra lor. 2. Procesul de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare. 3. Ansamblul nuanțelor utilizate în muzică, tot ce se referă la intensitatea (forța) emiterii sunetelor. [< fr. dynamique, cf. gr. dynamis – forță].
Sursa: Dicționar de neologisme
DINÁMICĂ (‹ fr.) s. f. 1. Capitol al mecanicii care studiază mișcarea corpurilor sub acțiunea forțelor de diferite naturi care se exercită asupra lor. ◊ Dinamica fluidelor = capitol al mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul fluidelor în mișcare. Cuprinde ca ramuri aerodinamica și hidrodinamica. Dinamica construcțiilor = capitol al mecanicii construcțiilor care studiază oscilațiile construcțiilor la solicitările dinamice, metodele de calcul și procedeele de reducere a acestor oscilații. 2. (TELEC.) Intervalul dintre intensitatea sonoră maximă și cea minimă care intervine în cursul vorbirii, al execuției unui program sonor, al unei transmisiuni etc., exprimat în decibeli. 3. (MUZ.) Totalitatea indicațiilor privind intensitatea sonorității muzicale (ex. forte și piano, crescendo și descrescendo). 4. (GEOL.) D. externă = totalitatea proceselor geologice care au loc în scoarța terestră sau la suprafața ei sub acțiunea unor factori externi (în special energia solară); acțiunea d. e. tinde să niveleze relieful. D. internă = totalitatea proceselor geologice care au loc în scoarța terestră sau la suprafața ei sub acțiunea unor factori interni (în special căldura internă a Pământului); acțiunea d. i. tinde să creeze și să accentueze neregularitățile reliefului. 5. (BIOL.) Dinamica populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație de plante sau de animale. 6. (PSIH.) Dinamica grupurilor = a) ansamblul fenomenelor psiho-sociale specifice grupurilor mici și al legilor care dirijează aceste fenomene; b) ansamblu de tehnici vizând ameliorarea comportamentului unui individ prin intermediul grupului din care face parte. 7. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare.Sursa: Dicționar enciclopedic
DINÁMICĂ s. f. II. 1. Parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor sub acțiunea diferitelor forțe. 2. (Tehn.) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare. ◊ Dinamica populației = totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul unei unități de populație. – Din fr. dynamique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dinámică s. f., g.-d. art. dinámiciiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dinamică f. partea mecanicei care studiază mișcările în raport cu forțele lor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
dinamica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul dinamic
dinamică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul dinamic