DIMÍE s. f. Țesătură groasă de lână (albă), folosită la confecționarea hainelor țărănești; aba, pănură. – Din tc. dimi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dimíe (dimíi), s. f. – Țesătură groasă de lînă albă. – Mr. dhimit, „barhet”. Tc. dimi „barhet” (Meyer, Türk. St., I, 54; Șeineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34); cf. bg. dimiĭa, sb. dimije, alb. dimi „pantalon turcesc”. Tiktin crede că termenul tc. provine din fr. demicoton „percal”, care a dat și tc. demikoton, rom. (di)micaton, s. n. (înv., pînză de bumbac de căptușit, percal). Este cuvînt identic cu dimii, s. f. (Olt., pantalon turcesc de lînă albă).Sursa: Dicționarul etimologic român
DIMÍE, dimii, s. f. (Reg.) 1. Țesătură țărănească de lână (de culoare albă), din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte; pănură, aba1. 2. (Rar) Pantaloni țărănești strâmți; cioareci. – Tc. dimi.Sursa: Dicționarul limbii române moderne dimíe f. (turc. dimi, o stofă de bumbac, dimit, lustrină, d. ngr. dimiton, o stofă, care vinde d. vgr. dimitos, în doŭă ițe: alb. dimi, bg. sîrb. dimije, șalvarĭ; rus. dimiĭa, țig. dimi, pantaloni, mgerm. timit, tymit, engl. dimity, o stofă de bumbac). Un fel de postav gros de lînă (alb, maĭ rar negru saŭ altfel) din care țăraniĭ îșĭ fac haĭne, numit și aba. V. pănură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dimíe s. f., art. dimía, g.-d. dimíi, art. dimíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dimie f. abà: antereu de dimie albă. [Turc. DIMÌ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DIMÍE s. f. Țesătură groasă de lână (albă), folosită la confecționarea hainelor țărănești; aba, pănură. – Din tc. dimi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)