Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele diligență:

DILIGÉNȚĂ1, diligențe, s. f. Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi; poștalion. – Din fr. diligence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DILIGÉNȚĂ2, diligențe, s. f. (Livr.) Sârguință, osteneală; zel. promptitudine. – Din lat. diligentia, fr. diligence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DILIGÉNȚĂ2 s. f. trăsură mare cu cai, folosită în trecut, la transportul regulat de poștă și călători pe distanțe lungi; poștalion. (< fr. diligence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DILIGÉNȚĂ1 s. f. silință, sârguință, zel. (< lat. diligentia, fr. diligence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DILIGÉNȚĂ1 s.f. Silință, sârguință. [< lat. diligentia, cf. fr. diligence].
Sursa: Dicționar de neologisme

DILIGÉNȚĂ2 s.f. (În trecut) Trăsură mare cu cai, folosită la transportul în comun al călătorilor, care mergea mai repede decât trăsurile obișnuite. [< fr. diligence].
Sursa: Dicționar de neologisme

* diligénță f., pl. e (fr. diligence, d. lat. diligentia. V. predilecțiune). Promptitudine. (Rar). Mare trăsură publică închisă (omnibus) pentru călătorie pe unde nu e cale ferată (Azĭ e înlocuită de automobilu de curse).
Sursa: Dicționaru limbii românești

diligénță s. f., g.-d. art. diligénței; pl. diligénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

diligență f. 1. promptitudine: diligența întru îndeplinirea unei obligațiuni; 2. mare trăsură publică pentru călători.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DILIGÉNȚĂ1, diligențe, s. f. Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi; poștalion. – Din fr. diligence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DILIGÉNȚĂ2, diligențe, s. f. (Livr.) Sârguință, osteneală; zel, promptitudine. – Din lat. diligentia, fr. diligence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

diligenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul diligent

diligentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul diligent