DILATÓRIU, -IE, dilatorii, adj. (Franțuzism) Care provoacă sau tinde să provoace o întârziere, o amânare, o tărăgănare (a unei acțiuni, a unui proces etc.). – Din fr. dilatoire, lat. dilatorius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DILATÓRIU, -IE adj. (jur.) care caută să câștige timp, să întârzie o decizie. (< fr. dilatoire, lat. dilatorius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DILATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care cauzează sau tinde să cauzeze o întârziere, o amânare. [Pron. -riu. / cf. fr. dilatoire, lat. dilatorius].
Sursa: Dicționar de neologisme
* dilatóriŭ, -ie adj. (lat. dilatorius, d. differo, amîn. V. difer). Jur. Care tinde a prelungi un proces, a întîrzia o judecată: mijloace dilatoriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dilatóriu (livr.) [riu pron. ryu] adj. m., f. dilatórie (-ri-e); pl. m. și f. dilatóriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dilatoriu a. Jur. care face să s´amâne: mijloc dilatoriu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DILATÓRIU, -IE, dilatorii, adj. (Livr.) Care tinde la amânarea soluționării unui litigiu. – Din fr. dilatoire, lat. dilatorius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)