Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele didactic:

DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -e, adj., s. f. 1. Adj. De sau pentru învățământ, relativ la învățământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior.) Arid, sec. 2. S. f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile și metodele predării materiilor de învățământ și cu organizarea învățământului. – Din fr. didactique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DIDÁCTIC, -Ă I. adj. de, pentru învățământ, referitor la învățământ. ◊ destinat instruirii. ♦ literatură ~ă = gen de literatură care își propune să instruiască, să informeze, să educe moral. ◊ (peior.) arid, sec. II. s. f. disciplină pedagogică care studiază principiile și metodele de învățământ. (< fr. didactique, gr. didaktikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DIDÁCTIC, -Ă adj. De învățământ, referitor la învățământ. ◊ Corp didactic = totalitatea cadrelor din învățământ. ♦ Destinat instrucției, instruirii. ♦ (Peior.) Arid, sec. [< fr. didactique, cf. gr. didaktikos < didaskein – a învăța].
Sursa: Dicționar de neologisme

DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -e, adj. De sau pentru învățământ, relativ la învățământ. ♦ Menit să instruiască. Operă didactică.Fr. didactique (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

* didáctic, -ă adj. (vgr. didaktikós. V. dascal). De învățămînt, care te învață: carte didactică. Relativ la învățămînt, la școală: reformă didactică. Învățătoresc, profesoral: cerc didactic. Poemă didactică, care te învață ceva, ca Arta Poetică a luĭ Orațiŭ și Boileau. S.f. Arta de a preda, de a instrui. Adv. În mod didactic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -e, adj. 1. Privitor la învățământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior.) Arid, sec. – Din fr. didactique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

didáctic adj. m., pl. didáctici; f. didáctică, pl. didáctice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

didactic a. 1. propriu învățământului: carte didactică; 2. menit a instrui ceva: poemă didactică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la învățământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior.) Arid, sec. 2. S. f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile, metodele și formele de organizare a procesului de învățământ. – Din fr. didactique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)