Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele dicțiune:

DICȚIÚNE, dicțiuni, s. f. Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunța corect și clar un text. [Pr.: -ți-u-.Var.: dícție s. f.] – Din fr. diction, lat. dictio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DICȚIÚNE s. f. 1. fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele. ◊ arta de a rosti textul unui rol în teatru, cinema etc. 2. (mod de) exprimare sub raportul selectării și al proprietății termenilor (specific/ă/ criticii literare). (< fr. diction, lat. dictio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DICȚIÚNE s.f. Fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele. ♦ Arta de a pronunța clar și frumos un text (mai ales în teatru). [Var. dicție s.f. / cf. fr. diction, lat. dictio].
Sursa: Dicționar de neologisme

* dicțiúne f. (lat. dictio, -ónis. Vezi bene-, con-, contra-, in-, inter-, male- și pre-dicțiune). Modu (arta) de a vorbi frumos în public. Elocuțiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești

dicțiúne v. dícție
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dicțiune f. 1. mod de a zice, de a rosti: dicțiune poetică, oratorică; 2. elocuțiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DICȚIÚNE s. f. v. dicție.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)