DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dibăcíe (vest) și ghibăcíe (est) f. Calitatea de a fi dibacĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dibăcíe s. f., art. dibăcía, g.-d. art. dibăcíei; pl. dibăcíi, art. dibăcíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dibăcie f. calitatea omului dibaciu: îndemânare, iscusință.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, abilitate, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)