DIAGONÁLĂ s.f. Dreaptă care unește vârfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bară, grindă etc. pusă în curmeziș. ♦ (Mil.) Curea purtată de-a curmezișul pieptului. ♦ Linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. [< fr. diagonale].
Sursa: Dicționar de neologisme
diagonálă (di-a-) s. f., g.-d. art. diagonálei; pl. diagonáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
diagonală f. linie diagonală: a trage o diagonală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
diagonala - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul diagonal
diagonală - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul diagonal