DÉȘCĂ, dești, s. f. (Înv. și pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din scr. dečko „băiat”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a déșcă s. m. – Veteran, soldat simplu care este înrolat de un timp. Sb. dečko „flăcău” (Tiktin; Candrea; Scriban).Sursa: Dicționarul etimologic român
déșcă f. pl. ștĭ, șcĭ și șce (sărb. dečko, flăcăŭ, ucenic). Fam. Soldat vechĭ. V. răcan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
déșcă (pop.) s. f., pl. dești/déșceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită deșcă m. soldat vechiu și prost (în opozițiune cu leat). [Slav. DEČKO, băiat].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DÉȘCĂ, dești, s. f. (Pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din sb. dečko „băiat”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DÉȘCĂ, dești, s. f. (Înv. și pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din scr. dečko „băiat”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
déșcă s. m. – Veteran, soldat simplu care este înrolat de un timp. Sb. dečko „flăcău” (Tiktin; Candrea; Scriban).Sursa: Dicționarul etimologic român déșcă f. pl. ștĭ, șcĭ și șce (sărb. dečko, flăcăŭ, ucenic). Fam. Soldat vechĭ. V. răcan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
déșcă (pop.) s. f., pl. dești/déșceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită deșcă m. soldat vechiu și prost (în opozițiune cu leat). [Slav. DEČKO, băiat].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DÉȘCĂ, dești, s. f. (Pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din sb. dečko „băiat”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DÉȘCĂ, dești, s. f. (Înv. și pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din scr. dečko „băiat”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a déșcă s. m. – Veteran, soldat simplu care este înrolat de un timp. Sb. dečko „flăcău” (Tiktin; Candrea; Scriban).Sursa: Dicționarul etimologic român
déșcă f. pl. ștĭ, șcĭ și șce (sărb. dečko, flăcăŭ, ucenic). Fam. Soldat vechĭ. V. răcan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
déșcă (pop.) s. f., pl. dești/déșceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită deșcă m. soldat vechiu și prost (în opozițiune cu leat). [Slav. DEČKO, băiat].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DÉȘCĂ, dești, s. f. (Pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din sb. dečko „băiat”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DÉȘCĂ, dești, s. f. (Înv. și pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din scr. dečko „băiat”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a déșcă s. m. – Veteran, soldat simplu care este înrolat de un timp. Sb. dečko „flăcău” (Tiktin; Candrea; Scriban).Sursa: Dicționarul etimologic român déșcă f. pl. ștĭ, șcĭ și șce (sărb. dečko, flăcăŭ, ucenic). Fam. Soldat vechĭ. V. răcan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
déșcă (pop.) s. f., pl. dești/déșceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită deșcă m. soldat vechiu și prost (în opozițiune cu leat). [Slav. DEČKO, băiat].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DÉȘCĂ, dești, s. f. (Pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din sb. dečko „băiat”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)