Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele dezordine:

DEZÓRDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Dez- + ordine (după fr. désordre).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DEZÓRDINE s. f. 1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj. 2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ◊ (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală. 3. (fig.) confuzie (în idei); incoerență. (după fr. désordre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEZÓRDINE s.f. 1. Lipsă de ordine, neorânduială. 2. Neorganizare, dezorganizare; debandadă. 3. Revoltă, răscoală. [După it. disordine, fr. désordre].
Sursa: Dicționar de neologisme

DEZORDINE balamuc, brambureală, bulibășeală, haloimăs.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

* dezórdine f. (fr. désordre, și acomodat după rom. ordine). Lipsă de ordine, confuziune: dezordine în finanțe. Discordie, ceartă, disensiune: dezordinĭ în stat. Fig. Destrăbălare: a trăi în dezordine. Turburare, zdruncinare: dezordine a simțurilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!dezórdine (de-zor-/dez-or-) s. f., g.-d. art. dezórdinii; pl. dezórdini
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dezordine f. 1. lipsă de ordine, confuziune; 2. jaf, stricăciune; 3. destrăbălare morală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEZÓRDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Pref. dez- + ordine (după fr. désordre).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)