Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele dezonoare:

DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DEZONOÁRE s. f. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, rușine. (< fr. déshonneur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEZONOÁRE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur].
Sursa: Dicționar de neologisme

dezonoáre f., pl. orĭ (fr. déshonneur). Mare rușine, oprobiŭ, necinste.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!dezonoáre (de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezonoárei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dezonoare f. lipsă de onoare, necinste.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEZONOÁRE s. f. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, rușine. (< fr. déshonneur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEZONOÁRE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur].
Sursa: Dicționar de neologisme

dezonoáre f., pl. orĭ (fr. déshonneur). Mare rușine, oprobiŭ, necinste.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!dezonoáre (de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezonoárei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dezonoare f. lipsă de onoare, necinste.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)