deznorá, pers. 3 sg. deznoreáză, vb. I refl. (reg., înv.) a se risipi norii; a se însenina.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
deznorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 deznoreázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită