DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s. f. Faptul de a (se) dezmembra. – V. dezmembra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEZMEMBRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezmembra și rezultatul ei; descompunere; fărâmițare. [< dezmembra].
Sursa: Dicționar de neologisme
dezmembráre s. f., g.-d. art. dezmembrắrii; pl. dezmembrắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s. f. Faptul de a (se) dezmembra. – V. dezmembra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
dezmembrare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul dezmembra