DEZERTÓR, dezertori, s. m. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEZERTÓR s. m. 1. militar care dezertează. 2. cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. (< fr. déserteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEZERTÓR s.m. 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. [< fr. déserteur].
Sursa: Dicționar de neologisme
* dezertór m. (lat. desertor, d. desertus. V. deșert). Cel care dezertează, transfug.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dezertór s. m., pl. dezertóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dezertor m. cel ce dezertează.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DEZERTÓR, -OÁRE, dezertori, -oare, s. m. și f. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)