DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEZABUZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEZABUZÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înșeală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].
Sursa: Dicționar de neologisme
DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)