DETÁLIU, detalii, s. n. Amănunt. ◊ Loc. adv. În detaliu = a) în fiecare amănunt luat aparte; b) cu de-amănuntul, în mod detaliat. ◊ Expr. (A vinde) în detaliu = (a vinde) în cantități mici, cu bucata, cu amănuntul. ♦ Circumstanță de amănunt în care se petrece ceva. ♦ Lucru mărunt, lipsit de importanță, secundar (în ansamblul celorlalte). – Din it. dettaglio, fr. détail.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DETÁLIU s. n. element neesențial al unui lucru; amănunt. ♦ în ~ = amănunțit. ◊ lucru mărunt, lipsit de importanță, secundar. ◊ parte a unei opere literare sau artistice care poate fi considerată și izolat. (< it. dettaglio, fr. détail)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DETÁLIU s.n. Element (neesențial) al unui întreg; amănunt. ◊ În detaliu = amănunțit; (a vinde) în detaliu = (a vinde) cu bucata, cu amănuntul. ♦ lucru mărunt, lipsit de importanță; fleac, nimic. ♦ Parte a unei opere artistice care poate fi considerată și izolat. [Pron. -liu, var. detai s.n. / < fr. détail, cf. it. dettaglio].
Sursa: Dicționar de neologisme
*detáliŭ n. (fr. détail). Vînzare în micĭ cantitățĭ. Amănunt, enumerațiune pe larg. Lucru secundar (față de altu maĭ important). În detaliŭ (fr. en détail), în micĭ cantitățĭ. Fig. Pe larg, amănunțit: a raporta o întîmplare în detaliŭ. A intra în detaliiĭ: a intea în toate pînzele uneĭ întîmplărĭ, în toate părțile uneĭ chestiunĭ. – Rar și detáĭl.
Sursa: Dicționaru limbii românești
detáliu [liu pron. lyu] s. n., art. detáliul; pl. detálii, art. detáliile (-li-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită detaliu n. 1. enumerațiune completă; în detaliu, cu de amăruntul i; 2. vânzare, în mică cantitate; 3. lucru de puțină importanță (= fr. détail).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DETÁLIU, detalii, s. n. Amănunt. ◊ Loc. adv. În detaliu = a) în fiecare amănunt luat aparte; b) cu de-amănuntul, în mod detaliat. ◊ Expr. (A vinde) în detaliu = (a vinde) în cantități mici, cu bucata, cu amănuntul. ♦ Circumstanță de amănunt în care se petrece ceva. ♦ Lucru mărunt, lipsit de importanță, secundar (în ansamblul celorlalte). – Din it. dettaglio, fr. détail.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)