DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Des1- + [în]struna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !destruná (a ~) (rar) (des-tru-/de-stru-) vb., ind. prez. 3 destruneázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
destrunà v. a desface strunele, a descorda: feciorul de împărat destrună arcul OD.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Pref. de- + [în]struna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)