DESPRÉȚ s. n. v. dispreț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a despreț n. 1. sentiment prin care se judecă o persoană sau un lucru ca nedemn de stimă, de atențiune; 2. fig. desprețul morții. [Lit.: deprețiere].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DESPRÉȚ s. n. v. dispreț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)