DESPÓTIC, -Ă, despotici, -ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DESPÓTIC, -Ă adj. 1. caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic. 2. abuziv, arbitrar. (< fr. despotique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DESPÓTIC, -Ă adj. De despot; tiranic, absolutist, dictatorial. [Cf. fr. despotique].
Sursa: Dicționar de neologisme
*despótic, -ă adj. (vgr. despotikós). Arbitrar, tiranic: guvern despotic. Adv. În mod despotic. – Vechĭ (Con. 281). -ícesc (rus. despotičeskiĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești
despótic adj. m., pl. despótici; f. despótică, pl. despóticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită despotìc a. arbitrar, tiranic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DESPÓTIC, -Ă, despotici, -ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)