desfoí, pers. 3 sg. desfoáie, vb. IV (pop.) 1. (despre vânt) a desfrunzi. 2. (refl.; despre bobocii de flori) a se deschide.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
desfoì v. 1. a desfrunzi: vântul... desfoaie blânde flori AL.; 2. a se deschide: și pe gura-i se desfoaie dulce roză ’mbobocită AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
desfoi - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul desfoia
desfoi - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul desfoia
desfoi - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul desfoia
desfoi - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul desfoia