DESCURAJÁ, descurajez, vb. I. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza. – După fr. décourager.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DESCURAJÁ vb. refl., tr. a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul; a demoraliza, a descumpăni. (după fr. décourager)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DESCURAJÁ vb. I. tr. A fi sau a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul. [P.i. -jez, 3,6 -jează, ger. -jând. / după fr. décourager].
Sursa: Dicționar de neologisme
descurajá (a ~) vb., ind. prez. 3 descurajeáză, 1 pl. descurajắm; conj. prez. 3 să descurajéze; ger. descurajấndSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită descurajà v. 1. a lua curajul; 2. a pierde curajul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DESCURAJÁ, descurajez, vb. I. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, speranța; a (se) demoraliza. – După fr. décourager.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)