DERIVÁTĂ, derivate, s. f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea funcției și creșterea variabilei, când creșterea variabilei tinde către zero. – Din fr. derivée.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DERIVÁTĂ s.f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea variabilei când aceasta tinde către zero. [Cf. fr. dérivée].
Sursa: Dicționar de neologisme
*derivátă f., pl. e. Mat. Derivata uneĭ funcțiunĭ, uneĭ variabile, limita spre care tinde raportu de creștere pe care o ĭa această funcțiune de la creșterea atribuită variabileĭ cînd această creștere tinde spre zero.
Sursa: Dicționaru limbii românești
derivátă (mat.) s. f., g.-d. art. derivátei; pl. deriváteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DERIVÁTĂ, derivate, s. f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea funcției și creșterea variabilei, când creșterea variabilei tinde către zero. – Din fr. derivée.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
derivata - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul derivat
derivată - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul derivat