Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele derivativ:

DERIVATÍV, -Ă, derivativi, -e, adj. Care trage sau abate ceva în altă parte. ♦ (Med.; adesea substantivat, n.) Care se referă la evacuarea surplusului de sânge dintr-un organ bolnav, în scopul favorizării unei funcționări normale a inimii, și la evacuarea substanțelor toxice din organism. – Din fr. dérivatif, lat. derivativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DERIVATÍV, -Ă I. adj. care trage, abate ceva în altă parte. II. s. n. mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu. III. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea. (< fr. dérivatif, lat. derivativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DERIVATÍV, -Ă adj. Care servește la abaterea sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. // s.n. Mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu. // adj., s.n. (Lingv.) (Element) cu care se face derivarea. [Cf. fr. dérivatif, lat. derivativus].
Sursa: Dicționar de neologisme

*derivatív, -ă adj. (lat. derivativus). Med. Revulsiv, care produce o derivațiune: luarea de sînge e derivativă. S.n., pl. e: muștaru, vezicătorile și purgativele îs derivative.
Sursa: Dicționaru limbii românești

derivatív adj. m., pl. derivatívi; f. derivatívă, pl. derivatíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

derivativ a. Med. care operă o derivațiune: vezicătorile sunt derivative.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DERIVATÍV, -Ă, derivativi, -e, adj. Care trage sau abate ceva în altă parte. ♦ Med.; adesea substantivat, n.) Care se referă la evacuarea surplusului de sânge dintr-un organ bolnav, în scopul favorizării unei funcționări normale a inimii, și la evacuarea substanțelor toxice din organism. – Din fr. dérivatif, lat. derivativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)