DEPÚNERE, depuneri, s. f. Acțiunea de a (se) depune1 și rezultatul ei. 1. Sumă de bani depusă la o instituție bancară. 2. Sediment, depozit pe o suprafață sau pe fundul unui vas. – V. depune1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DEPÚNERE s. f. 1. acțiunea de a (se) depune. 2. sumă de bani care se depune la o instituție (bancară). 3. sediment. (< depune)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) depune și rezultatul ei. ♦ Sumă de bani care se depune la o instituție (bancară). ♦ Sediment. [< depune].
Sursa: Dicționar de neologisme
*depúnere f. Acțiunea de a depune, depozițiune, dare în păstrare: casă de depunerĭ (de economie). Destituire. Punere în închisoare. Mărturie în justiție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
depúnere s. f., g.-d. art. depúnerii; pl. depúneriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită depunere f. 1. acțiunea de a depune: depunerea titlurilor; 2. destituire; 3. ceea ce un martor depune înaintea justiției; 4. depozit: Cassa de depuneri și consemnațiuni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DEPÚNERE, depuneri, s. f. Acțiunea de a (se) depune1 și rezultatul ei. 1. Sumă de bani depusă la o instituție bancară. 2. Sediment, depozit pe o suprafață sau pe fundul unui vas. – V. depune1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
depunere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul depune
