DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEPRAVÁ vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEPRAVÁ vb. I. refl. A fi desfrânat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].
Sursa: Dicționar de neologisme
!depravá (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depraveázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)