Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele deplânge:

DEPLẤNGE, deplấng, vb. III. Tranz. A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. [Perf. s. deplânséi, part. deplấns] – De4 + plânge (după fr. déplorer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DEPLÂ'NGE vb. tr. a plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva); a deplora. (după fr. déplorer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEPLÂNGE vb. III. tr. A plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva). [P.i. deplâng. / < de- + plânge, după fr. déplorer].
Sursa: Dicționar de neologisme

deplấnge (a ~) (de-plân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deplấng, 1 pl. deplấngem; part. deplấns
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

deplânge v. a plânge tare, a jeli. [Modelat după fr. déplorer].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEPLẤNGE, deplấng, vb. III. Tranz. A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a considera pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. [Perf. s. deplânsei, part. deplâns] – Pref. de- + plânge (după fr. déplorer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)