Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele depeșa:

DEPEȘÁ, depeșéz, vb. I. Tranz. (Rar) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DEPEȘÁ vb. I. tr. (Rar) A trimite o depeșă; [P.i. 3,6 -șează. / < fr. dépêcher].
Sursa: Dicționar de neologisme

depeșá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 depeșeáză, 1 pl. depeșắm; conj. prez. 3 depeșéze; ger. depeșấnd
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

depeșà v. a trimite o depeșă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Înv.) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEPÉȘĂ, depeșe, s. f. (Ieșit din uz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEPÉȘĂ s. f. (rar) telegramă. (< fr. dépêche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEPÉȘĂ s.f. (Rar) Telegramă. [< fr. dépèche].
Sursa: Dicționar de neologisme

depéșă (-șe), s. f. – Înștiințare, comunicare. Fr. dépêche.Der. depeșa, vb. (a comunica, a înștiința), din fr. dépêcher.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*depéșă f., pl. ĭ (fr. dépêche, d. dépêcher, a depeșa, de unde și it. dispaccio și sp. despacho). Telegramă, informațiune urgentă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

depéșă (înv.) s. f., art. depéșa, g.-d. art. depéșei; pl. depéșe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

depeșă f. telegramă (= fr. dépêche).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEPÉȘĂ, depeșe, s. f. (Înv.) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)