Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele deosebire:

DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferența că... Fără deosebire = fără excepție. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. ~ [Var.: (reg.) deosibíre s. f.]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

deosebíre f. (eo 2 silabe). Separațiune. Distincțiune; diferență. Deosebire de părerĭ, divergență de opiniune. Cu deosebire, maĭ ales. – Vechĭ osebire.
Sursa: Dicționaru limbii românești

deosebíre (de-o-) s. f., g.-d. art. deosebírii; pl. deosebíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

deosebire f. lucrarea de a deosebi: diferență, distincțiune; cu deosebire, în special, mai ales.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. ◊ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferența că... Fără deosebire = fără excepție. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... [Pr.: de-o-] – V. deosebi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

deosebire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul deosebi