DEOCHEÁT, -Ă, deocheați, -te, adj. 1. (În superstiții) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. Fig. Indecent, necuviincios. ♦ Cu reputație proastă; compromis. ♦ Exagerat. [Pr.: de-o-. – Var.: (reg.) diocheát, -ă adj.] – V. deochea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
deocheát, -ă adj. Bolnav de deochĭ. Compromis. O mincĭună deocheată, o mincĭună gogonată, patentă. Deocheatule! frumosule (iron. saŭ serios). – În vest -chĭát. În est, pop. diochét, -chétă. Cp. cu boghet.
Sursa: Dicționaru limbii românești
DEOCHEÁT, -Ă, deocheați, -te, adj. 1. (În superstiții) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. Fig. Indecent, necuviincios. ♦ Cu reputație proastă; compromis. ♦ Exagerat. [Pr.: de-o-. – Var.: (reg.) diocheát, -ă adj.] – V. deochea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
deocheat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul deochea
