Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele denunța:

DENUNȚÁ, denunț, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din fr. dénoncer, lat. denuntiare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DENUNȚÁ vb. tr. 1. a face un denunț. ◊ (fam.) a pârî. 2. a declara nul, expirat (un tratat, un contract etc.). 3. a indica, a demonstra. (< lat. denuntiare, fr. dénoncer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


DENUNȚÁ vb. I. tr. 1. A semnala unei autorități comiterea unei infracțiuni; a pârî. 2. A declara nul, nevalabil, expirat (un tratat, un act etc.). 3. A indica, a demonstra. [P.i. denúnț. / < lat. denuntiare, cf. fr. dénoncer].
Sursa: Dicționar de neologisme

denunțá (-ț, -át), vb.1. A aduce la cunoștință o infracțiune. – 2. A rezilia unilateral un contract. Fr. dénoncer.Der. denunț, s. n., deverbal, prin analogie cu anunț; denunțător, s. m.
Sursa: Dicționarul etimologic român

denunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 denúnță
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

denunțà v. 1. a declara, a face cunoscut: a denunța răsboiu; a denunța un tractat de comerț, a declara că încetează de a fi în vigoare; 2. a semnala autorității, justiției: a denunța pe un criminal.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DENUNȚÁ, denunț, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni; a face un denunț. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din fr. dénoncer, lat. denuntiare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)