Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele demonstrație:

DEMONSTRÁȚIE, demonstrații, s. f. 1. Dovedire, pe bază de argumente și de exemple concrete, a realității unui fapt; demonstrare, argumentare. ♦ Șir de calcule, de raționamente etc. prin care se dovedește adevărul unei teoreme sau conținutul unei formule. 2. Procedeu de adâncire deductivă a adevărului unui enunț. 3. Manifestație publică cu caracter politic-social. 4. Exteriorizare a unui sentiment. ♦ Demonstrație de forță = concentrare și desfășurare a unor forțe militare cu scopul de a intimida. – Din fr. démonstration, lat. demonstratio, (3) după rus. demonstrațiia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DEMONSTRÁȚIE s. f. 1. raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți. 2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc. 3. manifestație de masă cu caracter politic. 4. (mil.) exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului. 5. procedeu de compoziție literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment. (< fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstrațiia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEMONSTRÁȚIE s.f. 1. Raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți etc. 2. Manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc. ♦ Manifestație de masă cu caracter politic. 3. (Mil.) Exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului. 4. (Lit.) Procedeu de compoziție constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment etc. [Gen. -iei, var. demonstrațiune s.f. / cf. lat. demonstratio, fr. démonstration].
Sursa: Dicționar de neologisme

demonstráție (-ți-e) s. f., art. demonstráția (-ți-a), g.-d. art. demonstráției; pl. demonstráții, art. demonstráțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DEMONSTRÁȚIE, demonstrații, s. f. 1. Dovedire, pe bază de argumente și de exemple concrete, a realității unui fapt; demonstrare, argumentare. ♦ Șir de calcule, de raționamente etc. prin care se dovedește adevărul unei teoreme sau conținutul unei formule. 2. Procedeu de adâncire deductivă a adevărului unui enunț. 3. Manifestație publică cu caracter politic-social. 4. Exteriorizare a unui sentiment. ♦ Demonstrație de forță = concentrare și desfășurare a unor forțe militare cu scopul de a intimida. – Din fr. démonstration, lat. demonstratio, (3) rus. demonstrațiia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)