DEMARCATÍV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEMARCATÍV, -Ă adj. ca caracter de demarcație. (< fr. démarcatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEMARCATÍV, -Ă adj. Cu caracter de demarcație. [< fr. démarcatif].
Sursa: Dicționar de neologisme
*demarcatív adj. m., pl. demarcatívi; f. demarcatívă, pl. demarcatíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DEMARCATÍV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)