DELIRÁNT, -Ă, deliranți, -te, adj. Care este în stare de delir, ca de delir. ♦ Fig. Care se manifestă într-o formă asemănătoare delirului; excesiv, exaltat, frenetic. – Din fr. délirant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DELIRÁNT, -Ă adj. (și s. m.) care delirează; (ca) de delir. ◊ (fig.) exaltat, frenetic. (< fr. délirant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DELIRÁNT, -Ă adj. Care delirează; (ca) de delir. ♦ (Fig.) Exaltat, frenetic. [Cf. fr. délirant].
Sursa: Dicționar de neologisme
*deliránt, -ă adj. și s. (fr. délirant). Care e delir: imaginațiune delirantă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
deliránt adj. m., pl. deliránți; f. delirántă, pl. deliránteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită delirant a. 1. care e în delir; 2. fig. extravagant, dezordonat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DELIRÁNT, -Ă, deliranți, -te, adj. Care este în stare de delir (1), ca de delir. ♦ Fig. Care se manifestă într-o formă asemănătoare delirului (1); excesiv, exaltat, frenetic. – Din fr. délirant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
