DELIMITÁ, delimitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. ♦ A (se) contura. – Din fr. délimiter, lat. delimitare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DELIMITÁ vb. tr., refl. a (se) mărgini, a (se) limita, a (se) contura. (< fr. délimiter, lat. delimitare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DELIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini. ♦ A (se) contura. [< fr. délimiter, it. lat. delimitare].
Sursa: Dicționar de neologisme
delimitá (a ~) vb., ind. prez. 3 delimiteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită delimità v. a fixa limitele.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DELIMITÁ, delimitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. ♦ A (se) contura. ♦ Refl. A-și preciza poziția într-un anumit context. – Din fr. délimiter, lat. delimitare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)